Stiloul în acțiune

lansare de carte

Pacienții unui psiholog smintit

o tragi-comedie a spiritului uman

O piesă de teatru, cu veșnice aluzii existențiale, care surprinde ființa umană într-o ipostază vulnerabilă, distructivă sau ilogică. Pe alocuri o dramă, pe alocuri o tragi-comedie, care punctează prin exprimarea literară, trăirile umane atât de greu de ordonat și de explicat rațional. Duhul omenesc este oricând prins într-o "telenovelă" personală, într-un cortegiu de sentimente, într-un debordant efect de consolidare al ambițiilor personale și într-o ambiguitate de acțiuni proprii.

Și dacă un suflet își propune să fie mântuit de Dumnezeu, altul își propune să se mântuiască de unul singur, pe când al treilea se va întreba simplu ce este mântuirea personală și cam atât. Oamenii își trăiesc destinul individual și doresc să țină toate acele momente fericite din viața lor într-o capsulă a timpului astfel ca niciodată să nu le scape din mâna lor. Dar fericirea înseamnă atât de multe condiții... toate nespus de importante pentru o ființă integră. Integră... pentru că de asta este vorba în această piesă. O ființă care-și pierde integritatea, se pierde pe sine. Să te pierzi pe sine este, probabil, cel mai rău lucru pentru o ființă umană. Și atunci când asta se întâmplă, faptul că exiști nu mai are vreo valoare pentru că a exista este ceva însemnat doar atunci când înțelegi că exiști.

Oricât de temporari nu ar fi factorii care definesc existența umană, oamenii tind fără echivoc să-și prelungească acea situație temporară în care s-au născut pe cât de mult posibil fără a dori să răspundă la ce vor face după asta la urma urmei. Nimeni nu-și dorește să-și părăsească culcușul cald atât timp cât mai emană puțină căldură. O metaforă care redă tactica instinctivă a omului pentru a supraviețui.

Dar ființa antagonistă și imprevizibilă din noi poate supraviețui și lupta pentru viața sa, așa cum un mucenic ar lupta pentru principiile sale, principii pătate de alții cu sângele și durerea acestuia, până când conștiința din noi nu va suferi de gânduri sumbre și decepție. Un trup pe moarte va lupta până la ultima picătură ca să trăiască, o conștiință sănătoasă dar scârbită va îmbrățișa benevol moartea cu sau fără voia trupului ei.

Această neconcordanță dintre trup și conștiință, apare, după părerea mea, dintr-un motiv care poate fi explicat în termenii lumii materiale. Aș zice că așa cum trupul are nevoie de apă și hrană ca să supraviețuiască, tot așa și conștiința de sine trebuie "hrănită" cu ceva anume și dacă un om care suferă de o maladie a spiritului nu va înțelege așa ceva atunci riscă să-și distrugă, fără a înțelege, propria conștiință.

https://www.blurb.com/b/11290277-pacien-ii-unui-psiholog-smintit


Stiloul în acțiune

lansare de carte

Tainele surorii mele

un roman

Mulți ar putea crede că acest roman este vorba de femeia fatală, care îți intră sub piele și te subjugă fără prea mari probleme dar de fapt este vorba de femeia ideală, ideală adică are niște idealuri pentru care să lupte. Și este o femeie care nu poate fi ignorată, te cucerește fără să aștepți.
Și dacă toate acestea s-ar petrece în realitate atunci fiți sigur că ar fi fost de prisos să scriu acest roman.Pentru că în lumea reală, lucrurile stau mult mai predictibile. În lumea reală, societatea este ceea ce dictează totul în materie de personalitate a sexelor. Nu există personalitate în adevăratul sens al cuvântului. Exista impresia unei personalități care răsare din lumea coruptă în care ne pierdem viața. Și nimic nu ne poate scăpa de noi înșine, nimic nu este suficient. De ce oare? Nu este obligația mea să vă răspund la această întrebare. Dar știu că ați vrea să știți. Și eu aș vrea să știu. De aceea și am scris această proză. Pentru că undeva la nivel rațional sau cognitiv trebuie să existe această ființă care ne face să tresărim din visul în care noi îl numim A fi și să ne spună că trăim un vis, o vrăjeală de simțuri și rațiuni care sunt prea lungi ca să le dăm de capăt.
Destul de dificil de afirmat dacă acest roman poate fi încadrat într-un curent literar existent. În orice caz, nu e un gen de literatură cu care ai putea cocheta ușor. Destul de rece față de tine în calitate de cititor, fără prea multe artificii literare, mai degrabă o creație literară care încearcă să exprime plenar acele trăiri și experiențe care le au ființele umane. Să le exprime în starea lor originală, nealterată de conversia lor în cuvinte. A comunica nu cred că este verbul care definește această lucrare, în schimb a retrăi este ceva care pare să caracterizeze această scriere, cel puțin la nivel de intenție.
Comunicarea este un fenomen care trișează, trișează prin aceea că ar trebui să atingă simultan latura spirituală și rațională a eului. De obicei, satisfacerea laturii raționale prin comunicare este suficientă dar când vorbim de literatură vorbim și de o psihologie ascunsă a comunicării. Cuvintele unite în fraze și fragmente de text sunt nimic mai mult decât niște încercări literare de a crea noi rețele neuronale în mintea cititorului. Dacă cel care rostește în gând cuvintele romanului trăiește o experiență literară a revelației, a imaginației excitate de acele banale elemente ale lexicului, a denonației care progresează în acea minte care operează cu celulele limbajului, atunci există un sens suficient în existența acelei piese de creație artistică.
Orice scriere este o trăirea exteriorizată a scriitorului care încearcă să-și exprime vocea intimă care îi apasă sufletul și îl impune să ia o atitudine față de această înrobire. Și decide să reducă această voce la un text literar care are o funcție mixtă, atât cognitivă cât și ritualică.
https://www.blurb.com/b/10660297-tainele-surorii-mele

Stiloul în acțiune

lansare de carte

Expresia dramatică

piese de teatru

Prezenta ediție include o colecție de patru piese de teatru cu un singur act. Toate aceste scenete cuprind personaje puține care sunt disecate psihologic cu intenția de a prezenta cititorului și respectiv, spectatorului o stare de fapt comună, critică, generalizată și patologică.

https://www.blurb.com/b/10238532-expresia-dramatic#

Stiloul în acțiune

lansare de carte

Esinam

un roman

O lume reală dar reală într-un fel bizar. Un destin fără limitele bunului simț. Un străin va trebui să înfrunte acest destin și să definească ce este real în această lume și ce este doar bizar.

Totul este prea personal, totul este prea dificil, totul este prea puțin condiționat de o mâină supremă a creației ca sa devină nădejdea acestui străin. Râvnește cu îndârjire la acele puteri umane care pot înfrunta destinul. Devine tot mai evident pe măsură ce acest străin se dezvăluie celorlalți sub numele de Lucian că aceste puteri sunt de fapt supraumane. Lucian va trebui să învețe a mânui aceste puteri. E singura lui șansă de a se împăca cu propriul destin.

Crizele lui de afectivitate înnăbușită, consolările sale ratate, sublimarea fericirii personale sau acceptarea fără luciditate a propriilor sale suferințe vor împlini cele spuse la început: o lume reală dar reală într-un fel bizar.

https://www.blurb.com/b/8708922-esinam

Stiloul în acțiune

Despre o nuvelă științifico-fantastică românească

Lumea ploii de vară

O carte ce redă tentația unui om de a înțelege ascunzișurile din lumea sa lăuntrică și din exteriorul ei.

https://www.blurb.com/b/8455269-lumea-ploii-de-var



Cel mai mare mister al oricărei cărți este de fapt: scrisul ei. Scrisul este o invenție. Nu se știe cui îi aparține: oamenilor sau altcuiva de aceea nu se știe: oamenii au devenit oameni prin scris sau scrisul a devenit scris prin oameni. Inspirat sau mediocru, el se pare că a revoluționat spiritul uman care în acest mod a primit darul de a-și împlini potențialul care a stat până atunci în beznă. O carte este valoroasă prin felul de a spune lucrurilor pe nume prin scris.

Pădurea, stiloul și eu

album foto

Creați un site gratuit!