Stiloul în acțiune

LANSARE DE CARTE

Tainele surorii mele (volumul II)

un roman despre relații, idealuri și familie

În partea a doua a cărții, unul din eroii ei, deși un personaj principal, numai poate fi descris în unanimitate ca fiind pozitiv sau negativ. Se creează o adevărată dilemă morală și fiecare cititor în parte va trebui să decidă pentru el dacă acest erou este în esență pozitiv sau negativ.

Într-un sens mai larg, nimic nu mai este ca în prima carte a cărții deși totul este conectat de evenimentele de acolo. Și de fapt, ambiii eroi ai cărții, care în prima parte, puteau fi identificați mai lejer în paradigma pozitiv - negativ, acum sunt mult mai greu de înțeles și apreciați fie ca pozitiv, fie ca negativ.

Romanul acesta pare o metaforă a cărții lui Friedrich Nietzsche - "Dincolo de bine și de rău", un roman în care valorile se preschimbă de la un pol la altul dar în final oferă o învățătură totuși morală, de fapt intenția mea ca autor a fost să redau și să trasez un nou nivel de moralitate interpersonală și general-umană. Un nivel de moralitate care depășește societatea și barierele ei și se conduce după suflul duhului uman, o moralitate a personalității umane și nu o adaptare vividă a unei vieți de om acceptată socială ca fiind normală și moralicească dar în esență este stearpă și lipsită de caracter.

Într-un final, această a doua parte a cărții este ca un puzzle care nu a fost descifrat până la capăt în prima parte a ei și acum cititorul va primi răspunsurile complete la întrebările iscate anterior. Tabloul cărții se va întregi dar micile detalii rămân a fi construite de imaginația cititorului pentru că tot ce s-a scris în ambele părți a fost pentru a crea o lume literară în care cititorul să intre iar cu imaginația lui să o dezvolte mai departe, dincolo de limitele narative stabilite de autor.

https://www.blurb.com/b/11517110-tainele-surorii-mele-volumul-ii

Stiloul în acțiune

lansare de carte

Pacienții unui psiholog smintit

o tragi-comedie a spiritului uman

O piesă de teatru, cu veșnice aluzii existențiale, care surprinde ființa umană într-o ipostază vulnerabilă, distructivă sau ilogică. Pe alocuri o dramă, pe alocuri o tragi-comedie, care punctează prin exprimarea literară, trăirile umane atât de greu de ordonat și de explicat rațional. Duhul omenesc este oricând prins într-o "telenovelă" personală, într-un cortegiu de sentimente, într-un debordant efect de consolidare al ambițiilor personale și într-o ambiguitate de acțiuni proprii.

Și dacă un suflet își propune să fie mântuit de Dumnezeu, altul își propune să se mântuiască de unul singur, pe când al treilea se va întreba simplu ce este mântuirea personală și cam atât. Oamenii își trăiesc destinul individual și doresc să țină toate acele momente fericite din viața lor într-o capsulă a timpului astfel ca niciodată să nu le scape din mâna lor. Dar fericirea înseamnă atât de multe condiții... toate nespus de importante pentru o ființă integră. Integră... pentru că de asta este vorba în această piesă. O ființă care-și pierde integritatea, se pierde pe sine. Să te pierzi pe sine este, probabil, cel mai rău lucru pentru o ființă umană. Și atunci când asta se întâmplă, faptul că exiști nu mai are vreo valoare pentru că a exista este ceva însemnat doar atunci când înțelegi că exiști.

Oricât de temporari nu ar fi factorii care definesc existența umană, oamenii tind fără echivoc să-și prelungească acea situație temporară în care s-au născut pe cât de mult posibil fără a dori să răspundă la ce vor face după asta la urma urmei. Nimeni nu-și dorește să-și părăsească culcușul cald atât timp cât mai emană puțină căldură. O metaforă care redă tactica instinctivă a omului pentru a supraviețui.

Dar ființa antagonistă și imprevizibilă din noi poate supraviețui și lupta pentru viața sa, așa cum un mucenic ar lupta pentru principiile sale, principii pătate de alții cu sângele și durerea acestuia, până când conștiința din noi nu va suferi de gânduri sumbre și decepție. Un trup pe moarte va lupta până la ultima picătură ca să trăiască, o conștiință sănătoasă dar scârbită va îmbrățișa benevol moartea cu sau fără voia trupului ei.

Această neconcordanță dintre trup și conștiință, apare, după părerea mea, dintr-un motiv care poate fi explicat în termenii lumii materiale. Aș zice că așa cum trupul are nevoie de apă și hrană ca să supraviețuiască, tot așa și conștiința de sine trebuie "hrănită" cu ceva anume și dacă un om care suferă de o maladie a spiritului nu va înțelege așa ceva atunci riscă să-și distrugă, fără a înțelege, propria conștiință.

https://www.blurb.com/b/11290277-pacien-ii-unui-psiholog-smintit

Stiloul în acțiune

lansare de carte

Tainele surorii mele

un roman

Stiloul în acțiune

lansare de carte

Expresia dramatică

piese de teatru

Prezenta ediție include o colecție de patru piese de teatru cu un singur act. Toate aceste scenete cuprind personaje puține care sunt disecate psihologic cu intenția de a prezenta cititorului și respectiv, spectatorului o stare de fapt comună, critică, generalizată și patologică.

https://www.blurb.com/b/10238532-expresia-dramatic#

Stiloul în acțiune

lansare de carte

Esinam

un roman

O lume reală dar reală într-un fel bizar. Un destin fără limitele bunului simț. Un străin va trebui să înfrunte acest destin și să definească ce este real în această lume și ce este doar bizar.

Totul este prea personal, totul este prea dificil, totul este prea puțin condiționat de o mâină supremă a creației ca sa devină nădejdea acestui străin. Râvnește cu îndârjire la acele puteri umane care pot înfrunta destinul. Devine tot mai evident pe măsură ce acest străin se dezvăluie celorlalți sub numele de Lucian că aceste puteri sunt de fapt supraumane. Lucian va trebui să învețe a mânui aceste puteri. E singura lui șansă de a se împăca cu propriul destin.

Crizele lui de afectivitate înnăbușită, consolările sale ratate, sublimarea fericirii personale sau acceptarea fără luciditate a propriilor sale suferințe vor împlini cele spuse la început: o lume reală dar reală într-un fel bizar.

https://www.blurb.com/b/8708922-esinam